Stiu:)

Incerc sa scriu... si am asa multe in cap, ca nu stiu cu ce sa incep. Sau despre ce sa scriu. E asaaaa cald... si sunt cuprinsa de o lene imensa. Dar sunt asaaaa fericita:) Am invat sa elimin tot ce nu`mi convine, sa nu bag in seama oameni si cuvinte, sa ma bazez doar pe cei care conteaza. Ma trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze si am impresia ca ceva bun se intampla la fiecare pas. Sunt calma, relaxata, nimic nu ma scoate din pepeni... Nu conteaza daca fac ceva util sau doar las sa treaca timpul, simt ca invat ceva din fiecare gura de aer pe care o respir... Au fost multe si am trecut prin ele, dar nu m`am schimbat. Am pofta de viata, de agitatie... si am energie incat 24 ore nu mi se par de ajuns s`o consum... Ma pun in pat si ma gandesc la viitor, dar nu ma sperie... ma simt protejata, iubita, sprijinita. Le`as face cate o statuie unor oameni, dar nu stiu cum. Dar au ei statuile lor in Rai, pentru cata dragoste ofera (neconditionat). Am eliminat sentimentele negative si fac loc in sufletul meu simplitatii si sinceritatii. Stiu ca nu e usor, ca trebuie sa saruti multe broaste pana vreouna se transforma in Fat`Frumos, dar merita asteptat. Daca nu intalnesti oameni nepotriviti, n`ai cum sa`i pretuiesti pe cei buni. Am sa incerc sa uit ca dragostea doare, am sa incerc sa cred ca ochii nu mint si prin ei se vede sufletul. Mi`a spus cineva candva ca am incredere in oameni pentru ca am incredere in mine. Asa o fi... ma astept la sentimente asemanatoare celor pe care le ofer. Transfer in ceilalti felul meu de a fi si incerc sa vad prin ochii lor viata mea. Se spune ca asa cum ne vedem noi, asa ne vad si restul. Oglinda mea are cateva colturi sparte, dar inca ma vad bine in ea... optimista, curajoasa, ambitioasa, puternica! Cum ma vad in oglinda ta?

asa`i...

Stau si ma tot gandesc... cum Doamne-iarta`ma sa se sinucida Madalina Manole? Mi`e ciuda!! Mi se pare asa... fara rost, fara scop, fara cauza... o lasitate si un egoism de necrezut... si imi fuge gandul la mine, la viata, la motivul pentru care suntem sau nu in viata...
Mi se pare aiurea si ma revolta... sunt atatia oameni care n`au nimic, dar lupta, se zbat, traiesc, se bucura de orice raza de soare... si pretuiesc viata si n`au de gand sa renunte la ea... Iar altii au tot ce`si pot dori, dar nu stiu sau nu vor sa pretuiasca ce au... toti avem probleme... cum ar fi daca la prima adiere de vant ne`am sinucide? Mi se pare extraordinar sa lupti, sa vrei, sa obtii... nimeni n`a zis ca`i usor... dar nimeni n`a zis ca e imposibil...
Si acum revin la mine, care credeam ca n`am sa reusesc sa ma mut, sa ma angajez, sa imi fac ordine in viata... si, Doamne`ajuta, acum simt un alt aer, mai curat, mai liber... parca vad altfel viitorul, parca unele chestii se rezolva de la sine... parca sunt fericita!:) si simt ca mai am multe chestii faine de trait...!!!

Un strop de fericire.

Sunt asa fericita!!! Pentru ca in ciuda greutatilor, am langa mine oameni care conteaza, oameni care fac diferenta intre bine si rau. Oameni care ma iubesc, oameni care ma sustin, oameni care cred in mine. Si pretuiesc atat de mult ajutorul ce mi`l ofera, incat ma consider cea mai norocoasa persoana... desi imi lipsesc multe, desi viata nu e chiar draguta cu mine acum, nu mi`e frica de nimic, pentru ca am in spate oameni de aur care ma tin strans de mana si nu`mi dau drumul, indiferent de cat de jos cad eu... Am tendinta de a ma plange pentru ce nu am, dar mai nou am invatat sa ma bucur de ce am... sunt sanatoasa, sunt iubita, pot sa merg, pot sa miros, gust, simt, vad, aud, pot sa gandesc, pot sa vorbesc... pot sa zambesc si pot sa iubesc!!
Si cum "What`s meant to be will always find a way"... ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla, oamenii pe care va trebui sa`i cunosc, ii voi cunoaste, oamenii pe care va trebui sa ii pastrez, ii voi pastra, oamenii pe care va trebui sa ii uit, ii voi uita. Am sa ajung acolo unde trebuie, am sa fiu cine trebuie, inconjurata de cine trebuie... pentru ca Divinitatea are un plan pentru fiecare si daca nu cadem, nu ne putem ridica... iar "un drum fara obstacole probabil ca duce nicaieri"...!!!

Imi pare rau.

Imi pare rau ca am o gramada de frustrari stranse in mine. Imi pare rau ca nu stiu cum sa imi dau doua palme si sa devin sigura si increzatoare. Imi pare rau ca ma mint pe mine insami. Imi pare rau ca nu reusesc sa ma adun. Imi pare rau ca ma simt proasta si inutila. Imi pare rau ca am lasat momente sa treaca pe langa mine. Imi pare rau pentru ceea ce n`am zis sau n`am facut la timpul potrivit. Imi pare rau ca am facut alegeri gresite. Imi pare rau ca timpul nu se intoarce. Imi pare rau ca nu pot vedea viitorul intr`o lumina favorabila. Imi pare rau ca spun ca va fi bine, desi nu cred cu tarie acest lucru. Imi pare rau ca speranta incepe sa`mi moara. Imi pare rau ca simt ca cedez psihic si fizic. Imi pare rau ca dezamagesc oameni. Imi pare rau ca nu mai stiu cine sunt.

Da!!

Ok. Recunosc... am nevoie de TINE sa fiu fericita!!! Am nevoie sa ma iei in brate si sa`mi spui ca va fi bine, am nevoie sa`mi zambesti si am nevoie sa ma ti de mana, sa nu cad. Si daca totusi am sa cad, vreau sa stiu ca esti acolo sa ma ridici. Toti spun ca`i usor si am sa te intalnesc curand, dar mi`am pierdut rabdarea... m`am saturat sa cad si sa ma ridic singura, m`am saturat sa te tot caut... sunt aici, nu vrei sa ma gasesti tu??? Iti promit ca voi rade cu tine, te voi tine de mana cand ti`e greu si te voi lasa liber cand simti nevoia. Si nu, nu te voi dezamagi niciodata. Iti voi spune ce simt si te voi accepta asa cum esti... n`am sa vreau sa te schimbi. Iti voi zambi... iti voi fi mama, sora, confidenta, iubita... n`am sa te cert, am sa`ti incurajez visele... atata timp cat sunt si eu in ele... te voi iubi si vei fi parte din mine. N`am sa`ti cer nimic din ce nu`mi poti da... si nu voi fi perfecta, voi fi aceeasi copila dezordonata ce viseaza sa creasca. Alaturi de TINE... vreau sa ma inveti sa te cunosc, vreau sa ai rabdare si ma iubesti. Nu vreau sa fi perfect, vreau sa fi om, sa ai defecte. Vreau sa incerci sa ma cunosti, vreau sa ma lasi sa fiu eu. Si vreau sa fi cel mai important lucru din viata mea, pentru care as renunta la tot, dar sa nu fie necesar sa renunt la nimic.
Si am sa te astept... iar daca n`am sa te recunosc, recunoaste`ma tu!

Toamna[...]

Ai sa te intorci la mine toamna. Atunci cand se deosebeste vechiul de nou, raul de bine... cand pasarile calatoare se pregatesc de plecare, tu vei fi aici. Asa trebuie sa fie. Cand soarele se ascunde printre nori, tu`l vei cauta prin mine. Pentru ca toamna am fost mereu noi, pentru ca toamna ne`am iubit. Pentru ca toamna stie cat de mult o urasc si de aceea mi te`a adus pe tine. Ca o recompensa. Si pentru ca toamna am trait cat pentru toate anotimpurile. Ne`am bucurat de optimism in septembrie, de libertate in octombrie si de liniste in noiembrie. Am visat impreuna la noptile calde de vara, pentru ca acelea nu ne prind impreuna. Vara ne`a aruncat pe drumuri diferite. Si... sa astept iar toamna, sau sa ma arunc in vartejul soarelui de mai? Care, vorba aia, poate fi soare-cu-dinti...

Femeia.

A purta fusta nu te face femeie cum nici a purta pantaloni nu te face barbat! Trebuia sa`mi exprim acest gand:) Observ cu maaare tristete cum ne place sa fim superficiali... E chiar atat de greu sa fi reeal/a? De fapt vreau sa vorbesc despre femei... sau ce inseamna a fi una. Sunt o feminista convinsa si cred cu tarie ca putem face tot ce ne dorim. Cred ca o femeie poate sa faca ceea ce face un barbat, dar are ceva in plus: poate sa dea nastere. De fapt, femeia face lucrurile ce i se cuvin de la natura(are grija de casa si familie) si pe langa preia din atributiile barbatului(lucreaza la fel ca acesta si de multe ori castiga mai bine). Este fragila si plange, dar are o forta interioara mult mai puternica decat a unui barbat. Si asa ma oftic cand sunt numite femei asa`zisele pitipoance... cum sa numesti femeie o creatura ce nu stie a vorbi decat despre solare si malluri?? Si cel mai trist mi se pare cand cineva nu stie sa faca diferenta... si nici nu cred ca tine exclusiv de varsta... poti fi femeie la 20 de ani sau poti avea 40 si sa fi doar apartinatoare a sexului feminin.
Cand eram mica toata lumea ma intreba ce vreau sa fiu cand am sa cresc mare. Aveam raspunsuri variate, dar niciunul clar. Acum stiu ce`mi doresc sa devin: FEMEIE!

Trist

Ce fraieri sunt oamenii, se ascund dupa deget si nu`si dau seama cat e de important sa zici cuvintele potrivite la timpul potrivit...!!!

Eu cu mine. La persoana a 3`a.

- Ce crezi tu ca e cu adevarat important in viata?
... - fericirea... !!
- Dar fericirea nu e ceva de sine statator, nu exista in lume fara a fi legata de ceva...
[si acum am picat pe ganduri.]
- Puteam sa jur ca stiu ce inseamna. Acum am uitat. [...] e important sa iubesti. da, sigur viata nu are sens fara iubire.
- Viata are sens daca i`l dai. Nu neaparat iubirea e sensul si scopul vietii. As zice ca`i da, mai degraba, farmec.
- Hmm... da!! iubirea imprastie culoare si parfum. Pe oameni si in jurul lor. Imi amintesc ca era frumos sa iubesti.[...]
...e important sa crezi. In Dumnezeu, in tine, in oameni, intr`o idee, intr`un gand. Sa nu incetezi niciodata a crede. Dar nici a lupta pentru idealuri.
- Nu ti se pare important sa cresti?

- Sa cresc?! de cand ma stiu vreau "sa cresc mare". poate inca n`a venit timpul. sau poate am crescut si nu mi`am dat seama. si ma gandesc ca nu`i asa fain sa cresti... intervin responsabilitati, greutati, piedici... cand eram mica nu ma gandeam decat ca am sa devin cantareata cand am sa cresc. am descoperit ca n`am talent. acum trebe sa ma reorientez. dar lumea e plina cu de toate. am nevoie de ceva nou sa "prind la public"... aici e greul. toti muncim pentru acelasi scop, sa devenim "cineva". unii reusesc. altii renunta. altii nu renunta pentru ca in mintea lor e un scop.
- Care este scopul tau?
- Nu stiu scopul, dar pot sa`ti spun marea frica: sa nu mor fara a lasa ceva in urma. orice. doar sa`si aminteasca lumea de mine.
- Ce te`a marcat cel mai tare pana acum?
- Dragostea, clar! m`a invatat si m`a reinvatat cum sunt eu cu adevarat. mi`a dat lectii si m`a pedepsit cand am gresit. e dura... de aia imi place... nu iarta si nu uita. cand mi`e lumea mai draga, vine si ma trage de maneca. Iar eu ma indragostesc in fiecare zi... de mine, de el, de o raza de soare sau de vreun norisor zglobiu, de un gand, de un cuvant...e ceva ce ma defineste.
- Un lucru fara de care n`ai fi tu...?
- Mmm... greu de zis... cred ca reusesc sa ma regasesc oricum, in orice situatie. daca mi`ar lipsi un lucru, cred ca as compensa, si as fi tot eu. dar sa zicem ca fara increderea in mine si fara nevoia infinita de sinceritate n`as fi eu[auuu, am zis doua deja, daca trebuie sa ma limitez, o voi face la sinceritate - fara incredere in mine ma regasesc, fara sinceritate, nu!]
- Esti fericita?
- Daca fericire inseamna sa ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca azi voi face ceva "maret", atunci da, sunt cea mai fericita. si nu cred ca fericire inseamna a avea tot ce`ti doresti, ci a manipula o tehnica impresionanta de a visa.

Chiar si cel mai frumos rasarit de soare are un apus.

Chiar si cea mai frumoasa poveste are un sfarsit. Si nu este niciodata fericit... cum ar putea fi FERICIT un SFARSIT? Poti fi fericit cand parte din viata ta se termina? Cand lucruri la care ai tinut ajung sa nu mai conteze? Suntem oameni, si avem sentimente, suntem sensibili. Cu cat incercam sa fim mai duri la exterior, cu atat suntem mai slabi pe interior. Cu cat armura este mai grandioasa, cu atat este mai mare teama. Teama de a fi descoperit cum esti. Si de a fi acceptat ca atare. Incercand sa ne acoperim slabiciunile, le scoatem in evidenta. Aratam unde putem fi loviti. Iar restul oamenilor nu ezita sa o faca...
Odata era soare. Si nu imi era frica. Acum soarele a apus... Si e furtuna. ["La radio se anunta ploi, furtuna e`n ochii mei, vreau sa dau timpul inapoi."]

Hello people!

Ooo... n`am mai scris de mult. Din lipsa de timp, de chef sau de idei. Si nu vreau sa ma vait ca sesiunea mi`a mancat ultimii neuroni si fiecare secunda din ora... as cam exagera...
Sunt putin cam stresata in ultimul timp... nu stiu daca din cauza frigului de afar, din cauza licentei sau pentru ca uneori simt nevoia de schimbare. In ciuda nervozitatii crescute, sunt totusi fericita pentru ca am speranta ca "totul va fi bine" in final... final numesc terminarea facultatii, pentru ca nu`mi doresc sa se termine celelalte lucruri frumoase din viata mea.
Cateodata simt ca traiesc intr`un vis si mi`e frica sa nu ma trezesc intr`o lume trista... dar "I`ve got sunshine in a bag"(Am rasarit de soare intr`o geanta) si, in caz de nevoie, il scot sa`mi luminez viata. Mai am un zambet cald care ma inveseleste si niste ochi limpezi pe care`i port mereu in suflet.
Cred ca lipsa adevaratelor motive de tristete imi scade inspiratia... dar e mai bine asa! Numai bine;)