Vreau sa vorbesc despre schimbare. Nu`mi place. Adica de ce sa ma schimb? Pai nu`i ok cum sunt? De fapt problema se pune putin altfel: schimbarea, singura benefica, e cea din interior. Urasc schimbarea intr`o relatie. Adica eu - asa cum sunt - intru intr`o relatie. Totu`i bine si frumos pana respectivul/a decide ca ceva nu`i bine la mine, ca nu`i place nu`stiu`ce si ar trebui sa schimb. Si ma refer atat la legaturile amoroase, cat si la cele amicale. Nu e in regula sa te schimbi pentru cineva. Nu merita. Daca ar merita, nu ar vrea sa te schimbi. Pentru ca la inceput ai fost "tu" si i`a placut. De ce pe parcurs si`a schimbat parerea? SIncer, imi doresc din tot sufletul sa nu se schimbe prietenii mei. Ii iubesc asa cum sunt; si imi mai doresc sa nu se schimbe nici El, imi place cum e acum:)
Doar cand, din proprie initiativa, alegi sa privesti in oglinda si ceea ce vezi nu te multumeste, ai voie sa schimbi. Dar trebuie s`o faci in bine. Neaparat. Altfel, schimbarea e nociva; face rau. Atat tie, cat si celor apropiati.
