Chiar si cel mai frumos rasarit de soare are un apus.

Chiar si cea mai frumoasa poveste are un sfarsit. Si nu este niciodata fericit... cum ar putea fi FERICIT un SFARSIT? Poti fi fericit cand parte din viata ta se termina? Cand lucruri la care ai tinut ajung sa nu mai conteze? Suntem oameni, si avem sentimente, suntem sensibili. Cu cat incercam sa fim mai duri la exterior, cu atat suntem mai slabi pe interior. Cu cat armura este mai grandioasa, cu atat este mai mare teama. Teama de a fi descoperit cum esti. Si de a fi acceptat ca atare. Incercand sa ne acoperim slabiciunile, le scoatem in evidenta. Aratam unde putem fi loviti. Iar restul oamenilor nu ezita sa o faca...
Odata era soare. Si nu imi era frica. Acum soarele a apus... Si e furtuna. ["La radio se anunta ploi, furtuna e`n ochii mei, vreau sa dau timpul inapoi."]

Hello people!

Ooo... n`am mai scris de mult. Din lipsa de timp, de chef sau de idei. Si nu vreau sa ma vait ca sesiunea mi`a mancat ultimii neuroni si fiecare secunda din ora... as cam exagera...
Sunt putin cam stresata in ultimul timp... nu stiu daca din cauza frigului de afar, din cauza licentei sau pentru ca uneori simt nevoia de schimbare. In ciuda nervozitatii crescute, sunt totusi fericita pentru ca am speranta ca "totul va fi bine" in final... final numesc terminarea facultatii, pentru ca nu`mi doresc sa se termine celelalte lucruri frumoase din viata mea.
Cateodata simt ca traiesc intr`un vis si mi`e frica sa nu ma trezesc intr`o lume trista... dar "I`ve got sunshine in a bag"(Am rasarit de soare intr`o geanta) si, in caz de nevoie, il scot sa`mi luminez viata. Mai am un zambet cald care ma inveseleste si niste ochi limpezi pe care`i port mereu in suflet.
Cred ca lipsa adevaratelor motive de tristete imi scade inspiratia... dar e mai bine asa! Numai bine;)