De Ce??

Let`s talk about... zile speciale versus zile obisnuite... De ce sunt unele zile mai "speciale" ca altele? De ce nu facem ca fiecare zi sa fie una speciala? De ce purtam anumite haine(hainele "bune") doar in anumite zile? De ce pastram tacamuri intacte, pe care le folosim 1-2-3 ori pe an, doar de sarbatori? De ce asteptam o aniversare sau un eveniment sa zicem "te iubesc"? De ce nu bem sampanie cand avem pofta? De ce asteptam o data pe an sa fie "ziua mea", cand o putem celebra in fiecare zi? De ce asteptam Ziua Mamei pentru a`i zice cat de mult o pretuim?
Mai bine... hai sa traim azi, ca si cum ar fi maine ultima zi, sa iubim ca si cum s`ar termina lumea, dar sa lasam intotdeauna vie speranta unui nou inceput...

Ma tot intreb...?!

Am inteles ca oamenii aleg. Chiar si cand zic ca nu`i asa. Interesant - psihologia spune ca in urma unui anumit comportament al altei persoane, noi insine alegem cum sa se simtim. Adica daca ne lasam intimidati, daca suferim sau pur si simplu nu cedam. Mai pe scurt, eu vin la tine, iti spun ca esti o mizerie de om, ca nu esti in stare de nimic bun in viata si ca cei din jurul tau te detesta, iar tu alegi daca sa suferi, sa plangi sau sa ma ignori - in sensul in care spusele mele nu`ti ating Egoul. Sincer, avem posibilitatea asta? De fapt, alegerea o putem face constient? Cred ca raspunsul la intrebare rezolva si problema "suferintelor" in cuplu, cand actiunile unuia cauzeaza suferinta celuilalt. Altfel spus, daca alegerea impactului asupra noastra, cauzat de alte persoane, se face in mod deliberat - constient, putem alege sa nu suferim in cadrul unei relatii, sa "luam" doar partea buna si ce ne face fericiti, iar in momentul in care doza s`a terminat, sa iesim din relatie fara ca starea de bine si capacitatea de iubire/relationare sa ne fie afectata? Din punct de vedere psihologic, raspunsul e da(dar cum intotdeauna in psihologie sunt implicati mai multi factori pe care nu`i iau in discutie, ma focusez doar pe posibilitatea alegerii - nu a sentimentelor, ci a impactului unor vorbe/fapte). Din punct de vedere personal, nu e asa. Poate pentru ca avem un "tipar" al reactiilor: imi spune cineva ca nu valorez mult ca om - sufar; imi spune altcineva ca sunt bun/a la suflet - sunt exaltata. In limbaj mai popular, s`ar traduce alegerea asta prin "nu`mi pasa de parerea altora despre mine". Adica poa` sa zica cine ce`o vrea, nu ma atinge... partea proasta e ca aceste vorbe sunt zise in majoritatea cazurilor doar de fatada, exact cei ce le sustin sunt mai interesati de parerea altora. Poate din cauza lipsei de incredere in sine; poate din cauza unei increderi in sine prea mare. Nevermind. Daca iti spun ca tu, cel care critici, n`ai nimic bun de zis - ma crezi?