Gand

Nu ma mai impresioneaza nimic. Si nu`i vina mea. Acum ma potrivesc perfect decorului. Si totusi plang... shit, am stricat decorul.

Toamna, tu, cat te urasc!!!

Urasc toamna. La fel cum urasc tacerea. Da, nu`mi place cand n`am ce sa vorbesc. Sau cand n`am ce sa ascult... Consider ca avem atatea sa ne impartasim, incat n`ar trebui sa fie liniste intre noi. Intre oameni. Doar cand suntem doi... si ne vorbim din priviri... Offf... de ce nu`mi spui ce simti, ce vrei, de ce ma lasi sa merg pe intuneric...? Sunt trista... ca o toamna. [Si urasc atat de mult toamna.] Lacrimile`mi sunt stropi de ploaie, reci si frigurosi[si imi aduc aminte de melodia Paulei Seling - "La radio se anunta ploi; furtuna e`n ochii mei"]. Mi`e frica. Din nou. Frica de necunoscut; sau de ceva mult prea cunoscut. "Let the rain come down now, wash away my fears" - da... daca s`ar duce temerile o data cu ploaia... Sunt mica. Si mi`e frica de intuneric. De intunericul din interiorul meu. De ura, de rautate. Mi`e frica de mine. De mintea mea. Mi`e frica sa nu ma lasi singura. Iti dai seama?? As muri innecata in propriu`mi venin. Trist... Sunt asa tanara...