marți, 20 octombrie 2009

Copilarie - raza de speranta...




Cred ca niciodata n`am vorbit despre mine. Sau de fapt, n`am scris.
M`am nascut(prin cezariana) intr`o zi(probabil) friguroasa de iarna. In decembrie. Presupun ca nasterea mea a adus fericire in familie(au fost niste complicatii, dar miracole se intampla). Primul copil(si singurul)... ce viata fericita mi se anunta...
Sincer, cred ca am avut o copilarie fericita. Am petrecut parte din ea la bunici. La tara. Si nu numai. Si la bunicii de la oras... toata lumea m`a iubit. Copil blond, cu ochii albastri`verzui, in continua miscare si foarte vorbaret... cum sa nu`l iubesti?!
La varsta de 3 anisori(cred!), am plecat hotarata sa`mi cumpar blugi si cirese de la bazar. Adica ce, nu eram destul de matura pentru shopping?? ...se pare ca nu, am declansat o adevarata isterie, am fost cautata de vecini pe strada cu poza in mana, de politie, si, firesc, de familie... in final m`a gasit mama la "casa de copii", stand pe o masa, inconjurata de copii... aventuri... a, am si inghitit o cutie de pastile, erau "bobo" bune si nu vroiam sa le scuip, de aia am ajuns la spital... copil neastamparat...
Imi consider familia normala. Sau in limitele normalitatii. Nu m`au rasfatat prea tare. M`au iubit indeajuns. Mi`au oferit ce`i mai bun.
Mama - mereu cu capul pe umeri, realista, zambitoare si sensibila. "Mana`forte"(sau gura`forte) care mi`a dezvoltat coloana vertebrala a vietii. O iubesc nu pentru ca e mama si mi`a dat viata, ci pentru ca mi`a oferit iubire, fericire si educatie. M`a invatat cele mai importante lucruri: sa iubesc, sa iert, sa cer iertare. Valori esentiale(primordiale as zice) pentru o viata sanatoasa si fericita.
Tata - tacut si inchis in sine. Se enerveaza greu(dar si cand se enerveaza... nu mai vorbeste cu nimeni). Rar tipa. Surprinzator de inteligent, rar isi arata calitatea aceasta. Stiu ca ma iubeste enorm, desi niciodata nu mi`a zis. E ceva... se simte doar! Nu e violent si asta m`a marcat... nici o palma de la el - ceea ce ma face sa inteleg ca barbatul ideal nu loveste o femeie. Nicicand.
Am fost "dusa la Biserica" si am 7 ani(de) acasa. Sunt bine`crescuta. Copil dorit; si iubit. Inteligenta; si nici n`am fost prea rasfatata. Deci am toate sansele sa devin un om "mare"!

Tears...


"Big girls don`t cry" - bullshit!!!! Eu sunt de alta parere: doar fetele mature pot sa planga. Din inima. Mi`a spus cineva(persoana apropiata) ca nu plang din inima, ci doar din furie. Tare m`a tulburat ideea asta si tare mi`a fost frica sa nu fie adevarata, in conditiile in care nu puteam sa plang. Da, nu puteam sa vars nici o lacrima, pentru nimic. Aveam un mare bolovan in loc de inima. Iar bolovanii nu simt. Uff, cat mai eram de necajita din aceasta cauza, dar stiam si motivul: nu puteam sa plang pentru ca mi se terminase rezerva de lacrimi cu ceva timp in urma. Iar bolovanul acela rece si insensibil ce`l aveam in loc de inima nu ma lasa sa ma induiosez de ceva. De nimic. (Mai tarziu am aflat ca era cub de gheata, pentru ca s`a topit).
Cred ca lacrimile curata sufletul. Cred ca sunt o persoana buna. Imi place sa plang. Simt ca se duce rautatea din mine. Sunt nervoasa - plang - nu mai zic lucruri pe care le pot regreta mai tarziu.[...]