Iar ceva mai vechi

Dependenta… dupa cat timp un drog ne devine necesar? Cat timp putem rezista fara? Si expresia “nu pot renunta la tine, esti ca un drog” cat adevar contine, cata iubire si cata renuntare? E ca si cum “raul” devine necesar, devine sursa de viata si de moarte… Dar cand “raul” nu este “rau”, ci un mod de continuare prin aceleasi metode, in acelasi ritm, de ce renuntam la bine in favoarea raului? Esti in sevraj si ai nevoie de drog… ca un foc ce arde si nu se stinge pana ce nu cad picaturile de ploaie, pana nu`i vezi chipul… si atunci, ca un adevarat “addict” comiti “crime si jafuri” pentru a`ti putea procura picatura vie de speranta… Ce facem cand spunem sau cerem prea multe in euforia unui gand, in nevoia continua de a fi in legatura cu cel care te ridica sau t coboara cu un simplu cuvant, cu o simpla privire… Cand il caut, nu`l am; cand nu`l caut, il gasesc. Si sunt aici… mereu aici… si astept… pana ma satur sa astept si rabufnesc… emotii amestecate, ganduri nerostite, tanjind dupa acea mostra de iubire care intarzie sa apara… Si cand apare, in loc sa ma bucur de moment, imi arunc propriile`mi frici asupra lui… si imi irosesc clipa efemera… apoi raman asa cum am inceput… trista, goala, pustie, in asteptarea urmatorului moment…