Eu cu mine. La persoana a 3`a.

- Ce crezi tu ca e cu adevarat important in viata?
... - fericirea... !!
- Dar fericirea nu e ceva de sine statator, nu exista in lume fara a fi legata de ceva...
[si acum am picat pe ganduri.]
- Puteam sa jur ca stiu ce inseamna. Acum am uitat. [...] e important sa iubesti. da, sigur viata nu are sens fara iubire.
- Viata are sens daca i`l dai. Nu neaparat iubirea e sensul si scopul vietii. As zice ca`i da, mai degraba, farmec.
- Hmm... da!! iubirea imprastie culoare si parfum. Pe oameni si in jurul lor. Imi amintesc ca era frumos sa iubesti.[...]
...e important sa crezi. In Dumnezeu, in tine, in oameni, intr`o idee, intr`un gand. Sa nu incetezi niciodata a crede. Dar nici a lupta pentru idealuri.
- Nu ti se pare important sa cresti?

- Sa cresc?! de cand ma stiu vreau "sa cresc mare". poate inca n`a venit timpul. sau poate am crescut si nu mi`am dat seama. si ma gandesc ca nu`i asa fain sa cresti... intervin responsabilitati, greutati, piedici... cand eram mica nu ma gandeam decat ca am sa devin cantareata cand am sa cresc. am descoperit ca n`am talent. acum trebe sa ma reorientez. dar lumea e plina cu de toate. am nevoie de ceva nou sa "prind la public"... aici e greul. toti muncim pentru acelasi scop, sa devenim "cineva". unii reusesc. altii renunta. altii nu renunta pentru ca in mintea lor e un scop.
- Care este scopul tau?
- Nu stiu scopul, dar pot sa`ti spun marea frica: sa nu mor fara a lasa ceva in urma. orice. doar sa`si aminteasca lumea de mine.
- Ce te`a marcat cel mai tare pana acum?
- Dragostea, clar! m`a invatat si m`a reinvatat cum sunt eu cu adevarat. mi`a dat lectii si m`a pedepsit cand am gresit. e dura... de aia imi place... nu iarta si nu uita. cand mi`e lumea mai draga, vine si ma trage de maneca. Iar eu ma indragostesc in fiecare zi... de mine, de el, de o raza de soare sau de vreun norisor zglobiu, de un gand, de un cuvant...e ceva ce ma defineste.
- Un lucru fara de care n`ai fi tu...?
- Mmm... greu de zis... cred ca reusesc sa ma regasesc oricum, in orice situatie. daca mi`ar lipsi un lucru, cred ca as compensa, si as fi tot eu. dar sa zicem ca fara increderea in mine si fara nevoia infinita de sinceritate n`as fi eu[auuu, am zis doua deja, daca trebuie sa ma limitez, o voi face la sinceritate - fara incredere in mine ma regasesc, fara sinceritate, nu!]
- Esti fericita?
- Daca fericire inseamna sa ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca azi voi face ceva "maret", atunci da, sunt cea mai fericita. si nu cred ca fericire inseamna a avea tot ce`ti doresti, ci a manipula o tehnica impresionanta de a visa.

Chiar si cel mai frumos rasarit de soare are un apus.

Chiar si cea mai frumoasa poveste are un sfarsit. Si nu este niciodata fericit... cum ar putea fi FERICIT un SFARSIT? Poti fi fericit cand parte din viata ta se termina? Cand lucruri la care ai tinut ajung sa nu mai conteze? Suntem oameni, si avem sentimente, suntem sensibili. Cu cat incercam sa fim mai duri la exterior, cu atat suntem mai slabi pe interior. Cu cat armura este mai grandioasa, cu atat este mai mare teama. Teama de a fi descoperit cum esti. Si de a fi acceptat ca atare. Incercand sa ne acoperim slabiciunile, le scoatem in evidenta. Aratam unde putem fi loviti. Iar restul oamenilor nu ezita sa o faca...
Odata era soare. Si nu imi era frica. Acum soarele a apus... Si e furtuna. ["La radio se anunta ploi, furtuna e`n ochii mei, vreau sa dau timpul inapoi."]

Hello people!

Ooo... n`am mai scris de mult. Din lipsa de timp, de chef sau de idei. Si nu vreau sa ma vait ca sesiunea mi`a mancat ultimii neuroni si fiecare secunda din ora... as cam exagera...
Sunt putin cam stresata in ultimul timp... nu stiu daca din cauza frigului de afar, din cauza licentei sau pentru ca uneori simt nevoia de schimbare. In ciuda nervozitatii crescute, sunt totusi fericita pentru ca am speranta ca "totul va fi bine" in final... final numesc terminarea facultatii, pentru ca nu`mi doresc sa se termine celelalte lucruri frumoase din viata mea.
Cateodata simt ca traiesc intr`un vis si mi`e frica sa nu ma trezesc intr`o lume trista... dar "I`ve got sunshine in a bag"(Am rasarit de soare intr`o geanta) si, in caz de nevoie, il scot sa`mi luminez viata. Mai am un zambet cald care ma inveseleste si niste ochi limpezi pe care`i port mereu in suflet.
Cred ca lipsa adevaratelor motive de tristete imi scade inspiratia... dar e mai bine asa! Numai bine;)

Happy New Year!

Alt an, alta poveste... cu printi si printese, vrajitori si zmei... a carei final incert si spectaculos se deruleaza zi de zi in fata ochilor nostri. 365 de povesti cu final mai mult sau mai putin fericit - pentru ca fiecare zi are farmec si unicitate. Atatea lacrimi, vise si sperante am faurit din nou... unele le`am indeplinit, altele le`am anulat. Mi`e frica de noul an... are atatea expectante...! E timpul sa devin matura si responsabila, sa incerc sa`mi iau viata "de coada" pentru ca anii cei frumosi se duc repede si ramane doar sa crestem. Am invatat multe, am uitat multe, dar ce e esential a ramas. 2009 a fost un an bun... dar a trecut asa repede... parca ieri lucram si imi faceam vise pentru vara. A trecut si vara, si job`ul meu :)) Dar nu`mi fac griji pentru lucrurile ce le`am pierdut, sigur nu mi`au trebuit asa mult.

Nu stiu sa urez nimic pentru Noul An... doar sa se implineasca dorinta de la miezu` noptii! :)

Sa fim... ca de Craciun!

Nu stiu de ce ma apuca o anumita depresie in apropierea Craciunului... e ceva inevitabil. Si e foarte ciudat, deoarece iubesc tot ce inseamna Craciun: cadouri, brad, bucate delicioase, caldura, pace, lumina... si il iubesc p Mos! Pentru ca sunt convinsa ca exista si ne face viata mai frumoasa. Doar cel ce nu crede in magie si in minuni nu primeste nimic pentru ca, mai important decat lucrurile materiale, Sfanta Sarbatoare a Nasterii Domnului ne umple de bucurie si emotie, de pace si de liniste. Nimic nu ma face sa ma simt mai bine in aceasta perioada decat sa stau sub bradut... si sa ma gandesc la tot ce`am trait, sa`mi imaginez momente minunate ce vor veni... Ah, ce melancolica am devenit... e atat de bine sa vezi o licarire de fericire in ochii tuturor!! Si nu vreau sa discut despre cei care n`au parte de fericire in acest moment al anului pentru ca, in opinia mea, omul isi decide destinul. Cei care sufera n`au credinta sau nu fac nimic pentru a iesi dintr`o anumita situatie, ci se complac in ea.


Imbratisati pe cei dragi, spuneti "Te iubesc" si alte cuvinte minunate ce merita a fi rostite. Renuntati la tristete si ura. Traiti Craciunul din inima si nu incetati sa credeti. Cineva va aude rugile:)
Sarbatori de vis si Craciun ca in poveste!!!
p.s.: de`ar ninge...

Andreea

Se zice ca fiecare om are un nume predestinat... al meu este Andreea, nume de origine greaca, ce se traduce prin "barbatie", "curaj", un om ce poseda "al saselea simt", legaturi spirituale si chiar mistice. Andrei a fost unul din cei 12 apostoli ai lui Iisus, patronul Scotiei, al Romaniei, Greciei, Spaniei, Siciliei si Rusiei, cel care a adus crestinismul in Dobrogea, fiind considerat chiar crestinatorul Romaniei. Deci, ce ar trebui sa inteleg din predestinatia numelui? Ca sunt un om curajos si intuitiv, ce crede in Dumnezeu, cu principii si reguli pe care le respecta si ca voi muri pentru o cauza buna? De fapt nu pentru o cauza buna, ci pentru ca semenii mei sa inteleaga ceva. Uhh, suna bine... si mi`ar place sa fie asa. Sincer, traiesc cu iluzia ca sunt un om bun. Nu extraordinar, nu foarte bun, "putin" bun. Nu urasc, nu invidiez, nu sunt egoista, nu sunt avara. Iubesc sincer si cu intensitate. Pe parinti, iubit, prieteni, mediu inconjurator, animale, o idee sau un vis. Si nu`mi place sa cred in ceva si sa fiu dezamagita. Adica in ce cred eu - e bine. Pentru mine.

Zile si zile...

Nu`mi place sa fiu slaba... cred ca nu ma defineste aceasta trasatura... sunt un caracter puternic... dar am momente de slabiciune si de depresie... momente in care ma simt trista si abandonata. Si ma complac, asa, in momentele acelea, fara vreoun interes de a le depasi... imi ofer timp sa plang, sa ma vait, sa analizez lucrurile ce nu merg bine in viata mea si din ce cauze... in scurt timp imi revin, poate putin mai puternica decat inainte... si vad partea plina a paharului, pretuiesc ce am si sunt sigura ca am sa ajung unde doresc. Iar unde doresc sa ajung nu e foarte departe - e chair aici, in inima mea. Sunt fericita, pentru ca nu`mi doresc perfectiune in nimic( atingerea perfectiunii fiind cel mai mare dusman al omului, de care nu poti vedea ce ai ). Mi`e frica doar de alegerile pe care le pot lua si de consecintele acestora... mi`e frica sa nu gresesc pentru ca unele greseli nu mai pot fi reparate... si mi`e cel mai frica sa nu ii dezamagesc pe cei pe care`i iubesc si care, la randul lor, ma iubesc si cred in mine... dar poate ei nici nu pot fi dezamagiti, nu`i asa? Doar daca ma dezamagesc pe mine, ii dezamagesc si pe ei... iar asta n`am sa permit sa se intample!

Putin politic!

Eu nu scriu despre politica. Nu`mi place, nu ma pricep. Dar ca orice om, am o parere. Si e nasoala rau... Adica: toti cei care l`au votat pe Crin, au votat schimbare; si Crin ce face - isi da voturile lui Geoana, care e comunist si asta n`o zic eu, ci partidului din care face parte. Off... ma umple de nervi atata coruptie si incapacitate... nu zic ca Base ii usa de biserica, are si el interesele lui... dar oricum ar fi, are nevoie de sprijin si sustinere din guvern, singur un om nu poate lupta cu cata marsavie exista in tara. Suntem corupti. Si eu, si tu, si el, si ea... de la mic la mare. Ar trebui sa ne nastem din nou sa incercam sa facem ceva bine. Avem deja in sange hotia si nepasarea, lenea sociala si inavutirea... Ar trebui sa fie dati toti jos si adusi straini... ca in timpul dominatiei fanariote. Sincer, cred ca nu conteaza cine`i presedinte. Poa` sa fie si "Bunicu`", secretul bunastarii sta in fiecare din noi. Daca am fi OAMENI, daca am avea suflete, daca ne`am ajuta reciproc, daca am proteja mediul, daca am lupta pentru cauza noastra, atunci am avea prosperitate si fericire. Dar atata timp cat fiecare trage pentru el, sa fie cat mai bogat, sa`si costruiasca palate, n`o sa ajungem prea departe. Adica n`o sa ajungem niciunde. Oamenii mor. Si cei bogati, si cei saraci. Si pacatele nu se sterg cu bani. Dupa ce nu vom mai fi, ramane parerea celorlalti despre noi. Banii se duc, palatele se darama.

...

Ne dam mana si inchidem ochii; mergem asa, cu ei inchisi. Nu vrem sa`i deschidem, stim ca e cineva langa noi. Ne lasam condusi. Ne uitam la celalalt cu ochii inchisi, pentru ca il vedem cu sufletul. Ne lasam sufletul sa decida. Ne gandim ca stie el ce`i mai bine. Asta se numeste INCREDERE.
Putem sa alegem si cealalta cale, sa tinem ochii larg deschisi, in felul acesta ne ferim de eventualele dezamagiri. Dar si de amintirea unei iubiri simple, dar totale. Eu asa inteleg iubirea. Nu cred ca e nevoie de mult timp sau de nu`stiu`cate dovezi; doar de credinta.
Cum s`ar zice, merg stramb pe un drum drept.

Inefabil.

Tot ce poate fi exprimat prin cuvinte e superficial. Nu fals - superficial(de suprafata). Pentru ca tot ce conteaza e inauntrul fiecaruia dintre noi. Si cuvintele sunt mult prea sarace, nu pot defini frumusetea sau iubirea. Am citit "Micul Print" de Exupery pe nerasuflate cand eram mai mica. Si pe romana, si pe franceza. M`a fascinat: "...limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda miezul lucrurilor." Nici ochii nu pot vedea esentialul, nici cuvintele nu`l pot reda. Ma gandeam ca, daca poti sa`i spui unei persoane cat de mult o iubesti, n`o iubesti indeajuns. Si nu stiu cum se poate dovedi iubirea. Sincer, cred ca se poate doar simti... sa simti ca iubesti si sa simti ca esti iubit. Pentru ca daca iubesti, n`ai cum sa ascunzi, e ceva in privire si in atingere ce te da de gol... e ca si cum atingerea ar fi de catifea si privirea de cristal. Iar pe fundal o muzica suava... si in aer inimioare...