Zile si zile...

Nu`mi place sa fiu slaba... cred ca nu ma defineste aceasta trasatura... sunt un caracter puternic... dar am momente de slabiciune si de depresie... momente in care ma simt trista si abandonata. Si ma complac, asa, in momentele acelea, fara vreoun interes de a le depasi... imi ofer timp sa plang, sa ma vait, sa analizez lucrurile ce nu merg bine in viata mea si din ce cauze... in scurt timp imi revin, poate putin mai puternica decat inainte... si vad partea plina a paharului, pretuiesc ce am si sunt sigura ca am sa ajung unde doresc. Iar unde doresc sa ajung nu e foarte departe - e chair aici, in inima mea. Sunt fericita, pentru ca nu`mi doresc perfectiune in nimic( atingerea perfectiunii fiind cel mai mare dusman al omului, de care nu poti vedea ce ai ). Mi`e frica doar de alegerile pe care le pot lua si de consecintele acestora... mi`e frica sa nu gresesc pentru ca unele greseli nu mai pot fi reparate... si mi`e cel mai frica sa nu ii dezamagesc pe cei pe care`i iubesc si care, la randul lor, ma iubesc si cred in mine... dar poate ei nici nu pot fi dezamagiti, nu`i asa? Doar daca ma dezamagesc pe mine, ii dezamagesc si pe ei... iar asta n`am sa permit sa se intample!