Ne dam mana si inchidem ochii; mergem asa, cu ei inchisi. Nu vrem sa`i deschidem, stim ca e cineva langa noi. Ne lasam condusi. Ne uitam la celalalt cu ochii inchisi, pentru ca il vedem cu sufletul. Ne lasam sufletul sa decida. Ne gandim ca stie el ce`i mai bine. Asta se numeste INCREDERE.
Putem sa alegem si cealalta cale, sa tinem ochii larg deschisi, in felul acesta ne ferim de eventualele dezamagiri. Dar si de amintirea unei iubiri simple, dar totale. Eu asa inteleg iubirea. Nu cred ca e nevoie de mult timp sau de nu`stiu`cate dovezi; doar de credinta.
Cum s`ar zice, merg stramb pe un drum drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu